Cine-ar fi zis ca patru ani pot trece ...asa-n zbor? Parca mai ieri eram boboci si-ncercam sa ne cunoastem,ne speriam de lucrari sau de latina. Tot atunci am avut si primul bal la care Cris a iesit Miss si noi toti am sustinut-o :) A urmat clasa a zecea cand ne-am mutat de la parter la etajul unu; momentul cand ni s-au schimbat peste 10 profi (including diriga) si cand am intampinat-o pe Oana. Clasa a unsprezecea ne-a gasit mai maturi, am adaugat-o pe Deea celor 29 de ghidusi, am scapat de mate si chimie...iar clasa a douasprezecea ne-a facut sa intelegem ca tineretea e punctul nostru forte. Ah...si ca de obicei, abia la sfarsit constientizam cate am fi putut face impreuna...si ne e dor:)
Una peste alta...ne-am imprietenit si ne-am certat, ne-am indragostit, am chiulit sau am invatat, am fost la petreceri si-n excursii, am fost la teatru si la film, am ras... ne-au placut unii profi si de altii fugeam...si-am crescut.
Mi-e drag de toti....si-mi voi aminti mereu de Sady si de energia ei, de rozul Ellei, de turcii si Beckham al Tinei, de rasul Loredanei, de prietenia dintre Mitzy, Ciuci si Alina, de bancurile lui Mihai (sau Anti, daca ne-amintim de porecla data de profa de latina :D), de "invat ca sa demisionez" al lui Octy, de ochii verzi si de "Mithri" ai lui Cristi (sau Bolo, cum preferati :P). O sa pastrez cu bucurie in memorie verdele Oanei si obsesia Deei pentru LOTR, de gratia Cristinei si de buclele Madalinei, de tepii (ah, fatalitate!) Blondului, de umorul lui Vrabye...de schimbarile de look ale lui Georgy, de chipul de copil al Ramei, de vivacitatea lui Traiq si de timiditatea Andrei, de creasta lui Poe si de fostele plete ale lui Andrei. Sa nu uitam de privirea dulce a lui Crissu, de tacerea (si puterea de initiativa) a lui Nane, de forta lui Mari (Pericol,remember?), de inocenta Irinei, de matematica lui Puy, de blondul Roxanei si de fotbalul (Universitatea Craiova, mai exact) lui Goga.
Va iubesc si tot ceea ce sunt azi, sunt pentru ca am crescut langa voi. Si pentru asta va multumesc.
Raluca(sau Marmo...sau Sefa)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
ce multe s-au schimbat...nimic de ieri nu mai e azi...Mada -bebe ..e acum o adevarata domnisoara,ha!ha!sh yo pericol... eram un copil care credea k forta depusa in timpul jocului te face remarcata sh te ajuta sa ai prieteni...azi am constientizat k tre'sa fi u insuti ca sa placi celorlati...regret mult trecerea anilor...cat as vrea sa fiu acum clasa a IXa dar cu mintea de acum...nu voi uita niciodata clasa asta,pakt k nu ne-am apropiat mai mult!!!multumesc colegilor care intradevar mi-au fost alaturi,multumesc profesorilor pentru ca au contribuit la formarea personalitatii mele,multumesc ghidusei sef - diriga - ca a fost ingaduitoare sh ne-a ajutat mult...c pacat k c e frumoas trece repede.as vrea sa pot opri timpul macar acum ca nu e tarziu....voi fi mandra sa spun k am fost in cuza,k am cunoscut asemenea oameni!the end
Trimiteți un comentariu